2 trei pene

Buna ziua tuturor.
Numele meu este Florin si cresc porumbei inca de pe la 7 ani. Am auzit de multe ori tot felul de povesti fascinante despre porumbei extraordinari care s-au intors acasa cine stie de unde sau dupa cat timp, ori in imprejurari deosebite. Pot sa va spun ca zilele acestea am avut si eu surpriza sa traiesc aceasta experienta cu o porumbita care adusa de pui la Bucuresti si pe urma dusa din nou acasa la Botosani, s-a intors de unde am dus-o in 3 saptamani numai cu 3 pene in aripa dreapta.
In 2006 am venit in Bucuresti la facultate si pentru ca sunt un columbofil impatimit, nu m-am lasat pana nu am obtinut acordul directorului de la caminul unde stau pentru a creste porumbei in curtea din spate. Am pus ochii din prima zi pe o baraca muncitoreasca ramasa acolo de pe vremea lui nea Nicu, am acoperit-o cu tabla, am zavorat-o bine si am adus de acasa cateva perechi de pui anul trecut prin luna mai. Treaba cu porumbeii aici nu merge prea bine deoarece ai mei fiind putini, se amestecau cu un stol de gutani si plecau dupa mancare prin oras, iar cand se intorceau, de cele mai multe ori lipsea cate unu pentru ca ii prindeau oamenii prin parcuri vazandua-i cu inele. Asa ca, inainte de pasti, cand am plecat acasa, am luat cu mine o porumbita ce ramase fara pereche si am dus-o inapoi acasa pentru ca aveam nevoie de o femela. M-am gandit ca daca o voi lasa aici, sigur se va duce dupa un mascul vagabond si o voi pierde si pe ea. Asadar, am ajuns cu porumbita acasa, i-am taiat cateva pene din aripa, insa nu pe toate, i-am lasat primele 3 pene deoarece am crezut ca nu va putea zbura decat pana pe casa si inapoi pe cusca unde ii tin. Cu toate acestea, am tinut-o inchisa cam o luna de zile in speranta ca se va imperechea si imi va fi usor sa o invat. Insa ea avea cu totul alte ganduri decat ceea ce as fi vrut eu sa faca, pentru ca statea numai izolata de ceilalti porumbei, nu era mai deloc activa si de la o vreme masculii nici macar nu mai cantau la ea. Cand m-am reantors acasa, dupa aproximativ o luna, vazand ca porumbita mea este tot asa si nu vrea nicicat sa-si ia pereche, m-am hotarat sa o las afarta poate se va obsnui si va ramane la mine, fiind cu aripa filata. Asadar intr-o dimineata, am lasat-o la un loc cu lotul de zbor si dupa ce toti porumbeii au iesit in viteza afara, a iesit si ea mai la urma, a incercat sa zboare si prima data a cazut, nereusind sa ajunga pana pe casa. Neavand ce face, m-am dus, am prins-o si am dat-o sus pe acoperis cu ceilalti porumbei. De aici nu am mai urmarit-o in ziua respectiva. Seara am constatat ca ea lipseste si m-am apucat sa o caut prin curte si pe la vecini insa nu am gasit-o Eu credeam ca ar fi incercat sa zboare si a cazut prin curtea cuiva nereusind sa se mai ridice pe casa. Cu aceeasi parere am plecat si la Bucuresti cateva zile mai tarziu.
La 3 saptamani dupa ce am plecat de acasa, uitasem complet de pierderea porumbitei si ca de obicei, m-am dus pe la ora 17:00 in spate la baraca mea sa-mi vad porumbeii mei dragi si sa le pun apa si mancare. Pot sa spun ca din 12 cati am adus aici la Bucuresti, a mai ramas o porumbita care acum se chinuie din rasputeri sa isi hraneasca puii singura, masculul pierzandu-l chiar in urma cu cateva zile. Asadar am deschis usa, am privit in interior si privirea mi s-a fixat pe un porumbel gut, pe care nu ma asteptam sa il vad acolo. M-am apropiat si am recunoscut imiediat ca acel porumbel era de fapt femela ce o luasem si o dusesem, acasa in urma cu 2 luni. Am prins-o si am verificat-o deoarece stiam ca avea aripa taiata si nu putea sa zboare atat de mult numai cu 3 pene. Am desfacut aripa si intr-adevar 3 pene avea asa cum stiam eu si nici una in plus. Acest lucru m-a lasat fara cuvinte, stateam cu porumbita in mana si nu stiam ce sa mai zic, ma uitam la ea si nu imi venea sa cred ca a zburat atata drum numai cu 3 pene intr-o aripa. Este adevarat ca i-au trebuit 3 saptamani ca sa ajunga inapoi de unde am luat-o eu in urma cu 2 luni. Dar in aceste 3 saptamani cine stie prin cate o fi trecut saraca. Sa ne gandim numai la furtuna care a fost acum cateva zile in Bucuresti. Oare o fi prins-o sip e ea? Sau in drumul ei de la Botosani pana aici cum de nu a observat-o uliul ca zboara greoi ca sa o inhate?
Saraca de ea, la ce incercare grea am supus-o, si cand ma gandesc ca altii s-au pierdut in masa de la primul antrenament la 30 de kilometri de casa avand conditie buna. Am gresit ca nu am lasat-o sa zboare acasa unde s-a nascut si am luat-o la Bucuresti.
Acum dupa atata mumca, eu nu pot sa o rasplatesc decat cu un drum lung de 8 ore si obositor, inapoi la Botosani pentru ca pe vara nu voi fi aici si acum chiar nu vreau sa o las sa mi-o prinda altii.